Dincolo de stereotipuri: diversitatea relațiilor romantice (III)
Cupluri hetero – versus homosexuale. Coabitare
Non-monogamia consensuală

Distribuie articolul pe canalele de social media

Relațiile hetero – versus homosexuale

Un mit comun în societate cu privire la relațiile homosexuale se reflectă în întrebarea frecventă „Și cine e bărbatul/femeia în relația voastră?”. Aceasta presupune în mod eronat existența unor roluri rigide de „soț” și „soție” în astfel de relații. Totuși, cercetările arată că, spre deosebire de cuplurile heterosexuale, cuplurile homosexuale tind să manifeste o tendință pronunțată spre egalitate și echilibrul puterii. Studiile evidențiază că aceste relații sunt caracterizate printr-o mai mare echitate și cooperare între parteneri.

Mai mult, diviziunea muncii în relațiile homosexuale este adesea mai echilibrată. Cercetările realizate de Bauer (2016) arată că partenerii din cuplurile homosexuale împart responsabilitățile domestice și financiare într-un mod mai echitabil, evitând astfel rolurile tradiționale și inegalitățile de gen care sunt mai frecvente în relațiile heterosexuale.

Cu toate acestea, nu trebuie ignorat faptul că violența domestică este prezentă și în relațiile homosexuale. Literatura de specialitate indică faptul că incidența violenței domestice în cuplurile homosexuale este cel puțin la fel de frecventă ca în cele heterosexuale. Aceasta sugerează că problemele legate de abuz și control nu sunt limitate la un anumit tip de relație, ci pot apărea indiferent de orientarea sexuală a partenerilor.

Un alt mit persistent este acela că relațiile heterosexuale și homosexuale sunt fundamental diferite. În realitate, însă, studiile demonstrează că există mai multe similarități decât diferențe între aceste tipuri de relații. Nivelul de satisfacție raportat de parteneri este similar, indiferent de orientarea sexuală. Astfel, observăm că relațiile umane, în esență, împărtășesc aceleași nevoi și provocări fundamentale, fie ele heterosexuale sau homosexuale.

Coabitarea

În societatea contemporană, rata căsătoriilor este în scădere, iar acest fenomen poate fi explicat prin schimbarea percepțiilor asupra instituției căsătoriei. În prezent, căsătoria nu mai este văzută ca un angajament permanent, iar divorțul, cu toate că este mai acceptat social decât în trecut, rămâne un proces costisitor și consumator de timp. Mulți oameni aleg coabitarea ca alternativă, preferând flexibilitatea și lipsa formalităților legale asociate cu această formă de conviețuire.

Indiferent de tipul de relație ales, atât căsătoria, cât și coabitarea oferă beneficii semnificative pentru sănătatea fizică și psihologică a indivizilor. Studiile arată că persoanele implicate în relații stabile, fie ele maritale sau de coabitare, tind să aibă o sănătate mai bună și un nivel de stres mai scăzut comparativ cu cei care sunt singuri. Acești indivizi beneficiază de suport emoțional constant, care contribuie la reducerea riscurilor asociate cu diverse afecțiuni fizice și psihice.

Sperăm că am reușit, prin acest articol, să oferim o perspectivă mai clară asupra relațiilor între persoane de același sex și o înțelegere mai profundă a complexității fiecărei relații, indiferent de orientarea sexuală a partenerilor. Egalitatea și cooperarea observate în cuplurile homosexuale subliniază adaptabilitatea și evoluția în relațiile moderne, iar popularitatea crescătoare a coabitării sugerează, de asemenea, o schimbare de percepție asupra relațiilor. În următorul articol, vom vorbi despre tipul de relație despre care există cele mai multe mituri și idei preconcepute: non-monogamia consensuală.

Dincolo de stereotipuri: diversitatea relațiilor romantice
Non-monogamia consensuală: relații deschise, poligamie, poliamorie

Monogamia este un principiu fundamental în majoritatea relațiilor romantice din societatea contemporană, implicând exclusivitatea atât în plan romantic, cât și sexual între doi parteneri. Totuși, tot mai multe persoane aleg alternative la acest model tradițional, cum ar fi non-monogamia consensuală sau etică, unde partenerii au acorduri clare și conștiente cu privire la implicațiile lor romantice și/sau sexuale cu alți parteneri. În acest articol, vom explora diferite forme de non-monogamie consensuală, precum relațiile deschise, poligamia și poliamoria, descoperind un nou mod de a privi relațiile romantice. 

Monogamia este principiul care stă la baza celor mai multe relații romantice din ziua de azi, implicând exclusivitatea romantică și sexuală între doi parteneri. Un tip comun de monogamie în societatea modernă este monogamia serială, unde indivizii au relații monogame succesive pe parcursul vieții lor. Aceasta înseamnă că, deși partenerii sunt fideli în cadrul fiecărei relații, ei pot trece prin mai multe relații monogame pe măsură ce timpul trece și circumstanțele personale se schimbă.

Non-monogamia consensuală sau etică se referă la aranjamente relaționale în care partenerii implicați au un acord explicit și conștient privind angajamentul sexual și/sau romantic față de alți parteneri. Aceasta se deosebește de infidelitatea secretă, punând accent pe comunicare deschisă și consimțământ. Există mai multe tipuri de non-monogamie consensuală:

Relațiile deschise

Acestea reprezintă aranjamente în care partenerii primari își permit reciproc să aibă relații sexuale cu alți indivizi. Aceste relații pun adesea accent pe menținerea unei legături emoționale puternice între partenerii principali, în timp ce activitățile sexuale cu alții sunt considerate acceptabile.

În relațiile deschise, partenerii principali, denumiți și „home base,” își permit reciproc să aibă relații sexuale cu alți indivizi. În aceste relații, menținerea unei legături emoționale puternice între partenerii principali este esențială, iar libertatea sexuală este acordată într-un cadru bine stabilit și agreat de ambele părți.

Există diferite sisteme și reguli care guvernează interacțiunile cu partenerii secundari, adaptate la nevoile și preferințele fiecărei relații deschise. Printre acestea se numără:

  1. “Don’t ask, don’t tell”: În acest sistem, partenerii nu discută detaliile despre relațiile lor secundare. Aceasta poate reduce gelozia și stresul, permițând fiecăruia să se bucure de libertatea sexuală fără a afecta relația principală, însă poate duce, în timp, și la apariția incertitudinilor și neliniștilor.
  2. “Play together”: În acest aranjament, partenerii principali participă împreună la activități sexuale cu alți parteneri. Acestea pot include sex în grup sau schimburi de parteneri, oferind o experiență comună care poate întări legătura principală.
  3. Hookups: Relațiile secundare sunt ocazionale și se concentrează pe întâlniri sexuale fără angajament emoțional. Partenerii principali pot avea acorduri clare despre frecvența și natura acestor întâlniri.
  4. Friends with benefits: În acest caz, partenerii principali pot avea relații sexuale cu prieteni apropiați, menținând o conexiune emoțională prietenoasă, dar fără a implica o relație romantică completă. Acest aranjament poate fi mai stabil și mai sigur din punct de vedere emoțional și sexual.
  5. Swinging: Această practică implică schimburi de parteneri între cupluri. Swinging-ul se desfășoară de obicei în contexte sociale organizate, cum ar fi petreceri sau cluburi dedicate, unde toți participanții sunt de acord cu regulile și limitele stabilite.

Poligamia 

Poligamia este o formă de căsătorie între mai multe persoane, implicând un individ care are mai mulți soți sau soții simultan. Aceasta este de obicei reglementată de tradiții culturale sau religioase și poate lua forme variate, precum poliginia (un bărbat cu mai multe soții – formă care apare mai frecvent) sau poliandria (o femeie cu mai mulți soți).

Poliamoria

Poliamoria reprezintă o formă de non-monogamie consensuală în care indivizii au simultan mai mulți parteneri sexuali și/sau romantici. Aceasta se bazează pe convingerea că exclusivitatea intimă și sexuală nu este un precursor necesar pentru iubire și angajament. Spre deosebire de relațiile monogame tradiționale, poliamoria permite o diversitate de conexiuni romantice și sexuale, toate desfășurate cu consimțământul și cunoștința tuturor partenerilor implicați.

Chiar dacă exclusivitatea este respinsă în poliamorie, există adesea reguli negociate în mod explicit cu privire la interacțiunile extradiadice care sunt permise. Wosick-Correa (2010) subliniază că aceste reguli sunt esențiale pentru menținerea echilibrului și respectului între parteneri. Regulile pot varia semnificativ, dar sunt menite să asigure că toți partenerii se simt confortabili și respectați în cadrul relațiilor multiple.

Poliamoria diferă de poligamie, care implică un individ care are mai mulți soți sau soții simultan și este de obicei reglementată de tradiții culturale sau religioase. Poliamoria, în schimb, poate exista și în afara căsătoriei, nefiind limitată de structuri legale sau religioase. Este un aranjament flexibil care se adaptează la nevoile și dorințele fiecărui individ și ale fiecărei relații.

De asemenea, poliamoria diferă de relațiile deschise, deși ambele forme de relație permit interacțiuni sexuale cu mai mulți parteneri. În timp ce relațiile deschise se concentrează adesea pe sex recreațional și pe libertatea sexuală în afara relației principale, poliamoria pune un accent mai mare pe construirea și menținerea relațiilor intime multiple. În poliamorie, legăturile emoționale și romantice sunt la fel de importante ca și cele sexuale, iar relațiile poliamorice pot implica angajamente de lungă durată și iubire profundă între toți partenerii.

Relațiile non-monogame necesită o comunicare deschisă, onestitate și respect reciproc pentru a funcționa armonios. Partenerii trebuie să fie dispuși să își exprime nevoile și limitele și să negocieze în mod constant pentru a menține echilibrul și fericirea în cadrul relațiilor lor multiple. Astfel, aceste relații oferă o alternativă viabilă și validă la monogamia tradițională, reflectând diversitatea și complexitatea iubirii și relațiilor umane. Articolul următor, ultimul din această serie, va aborda în profunzime subiectul relațiilor monogame și va prezenta câteva dintre miturile existente cu privire la acest tip de relații, precum și informații probabil surprinzătoare din literatura de specialitate.

Photo by Jon Tyson on Unsplash