Conform estimărilor oferite de Rubel și Burleigh (2020), între 0,6% și 5% dintre americani sunt implicați în prezent într-o relație non-monogamă consensuală (CNM), în timp ce între 2% și 23% au fost într-o astfel de relație la un moment dat în viața lor. Aceste date indică faptul că relațiile CNM sunt mai comune decât s-ar putea crede la prima vedere, reflectând o diversitate de experiențe relaționale în cadrul societății americane și, cel mai probabil, la nivel global.

Relațiile non-monogame pot lua diferite forme:

• relații poliamoroase – fiecare partener are și alți parteneri, care la rândul lor pot avea alți parteneri; nu există o ierarhie, fiecare partener este considerat la fel de important
• ierarhice – există o relație de bază între doi parteneri considerați primari, care au relații sexuale și/sau emoționale cu alți parteneri secundari; partenerul primar este considerat prioritar
• „V închis” – o persoană care are relații cu două persoane diferite, însă între acestea nu există o relație
• „throuple” și „quad” – unde 3 sau 4 persoane întrețin relații unele cu altele, în diferite combinații
• relații „monogamish” – acele relații care nu sunt nici complet monogame, nici complet deschise; acestea sunt deschise doar ocazional și permit partenerilor să aibă relații cu una sau mai multe persoane, obiectivul principal fiind acela de satisfacere a nevoilor sexuale, nu neapărat de a stabili o conexiune emoțională

Sursă: attachmentproject.com/enm

Mit: gelozia este foarte crescută în relațiile deschise

Există o credință populară că persoanele implicate în relații non-monogame se simt adesea amenințate și geloase, având dificultăți în a accepta faptul că partenerii lor își îndeplinesc nevoile emoționale și sexuale cu alte persoane. Acest mit este adânc înrădăcinat în concepția tradițională despre relațiile romantice, care privilegiază exclusivitatea și monogamia ca fiind esențiale pentru stabilitatea și fericirea de cuplu.

Cu toate acestea, cercetările contrazic această percepție. Studii realizate de Conley și colaboratori (2017) arată că persoanele implicate în astfel de relații raportează o calitate crescută a relației și niveluri reduse de gelozie comparativ cu cele din relațiile monogame. Aceste persoane reușesc să gestioneze gelozia în mod constructiv și să-și consolideze legăturile prin comunicare deschisă și consimțământ reciproc.

Mai mult, studii efectuate de Deri (2015) și Mogilski et al. (2019) arată că persoanele din relații non-monogame pot experimenta sentimente pozitive față de relațiile extradiadice ale partenerilor lor. Aceste sentimente pozitive, denumite adesea „compersion,” reflectă bucuria și satisfacția de a vedea partenerul fericit și împlinit în alte relații. Conceptul de „compersion” poate fi considerat opusul geloziei și este considerat un indicator al sănătății și maturității emoționale în relațiile CNM.

Compersion

Un studiu din 2021 a analizat percepțiile persoanelor aflate în relații poliamoroase cu privire la sentimentul de „compersion”, rezultatele sugerând că este un sentiment similar bucuriei, resimțit mai ales în raport cu implicarea partenerului în relații cu alte persoane.

Pentru unii participanți, sentimentul de „compersion” este asociat cu senzațiile de căldură și confort oferite de o păturică moale, cu îmbrățișări, tandrețe, cu sentimentele pe care le au când petrec momente alături de cei mai buni prieteni. Unele persoane se simt chiar entuziasmate sau excitate de faptul că partenerii lor au relații extradiadice, iar pentru unele persoane se asociază chiar cu un sentiment de putere sau împuternicire (empowerment), deoarece știu că, în ciuda tuturor opțiunilor existente pentru partener, acesta alege să se întoarcă la persoana în cauză.

Revenind la ideea conform căreia în relațiile non-monogame domină gelozia, deși aceasta este doar un mit, gelozia există într-o anumită măsură și în aceste relații, însă ea este gestionată prin comunicarea deschisă despre experiențele extradiadice și negocierea limitelor cu scopul protejării relației. Comunicarea despre dorința unor relații emoționale și/sau sexuale cu alte persoane poate funcționa ca un comportament de păstrare a partenerului unic relațiilor poliamoroase – altfel spus, tocmai discuțiile sincere și deschise despre alți parteneri sunt unul dintre elementele care contribuie la baza solidă a relației.

Mit: oamenii au relații cu alte persoane pentru că nu sunt satisfăcuți de partenerul principal sau nu mai simt atracție

Uitându-ne, din nou, la normele și standardele promovate în societate cu privire la relațiile romantice, concluzia la care se ajunge cu privire la relațiile non-monogame este aceea că partenerii pur și simplu nu sunt fericiți în relație și aleg să se „înșele” reciproc și să își „tolereze” astfel de comportamente (considerate) neacceptabile. Literatura de specialitate ne arată, însă, că în relațiile bazate pe non-monogamia consensuală, în comparație cu cele monogame, există:

• intimitate între parteneri mai crescută 
• mai multă încredere în partener 
• satisfacție mai crescută cu privire la cantitatea de comunicare și deschidere 
• niveluri mai crescute de compersion, niveluri mai reduse de gelozie 
• niveluri mai reduse de emoții negative în raport cu activitatea extradiadică a partenerului 
• satisfacție sexuală ușor mai crescută, în special în cazul swingers 
• Un alt aspect care merită menționat este faptul că partenerii primari sunt percepuți ca fiind mai dezirabili pentru o relație pe termen lung decât partenerii secundari, care îndeplinesc mai degrabă nevoi pe termen scurt.

Așadar, relațiile non-monogame sunt superioare celor monogame?

Conform studiilor, nu există diferențe majore între cele două tipuri de relații în ceea ce privește calitatea relației, măsurată prin satisfacție, angajament și pasiune. De asemenea, tipul de relație nu reprezintă un predictor puternic al bunăstării psihologice (niveluri de depresie sau fericire), nici al al bunăstării relaționale (satisfacția, durata, nivelul de gelozie).

Deși satisfacția sexuală este ușor mai ridicată în cazul cuplurilor care practică non-monogamia consensuală, atât în relațiile de acest tip, cât și în cele monogame, nivelurile de satisfacție sexuală sunt, în general, ridicate. Aceasta sugerează că, indiferent de tipul de relație, indivizii pot experimenta o satisfacție sexuală considerabilă.

Printre beneficiile percepute de către persoanele în relații non-monogame se numără:

• Îndeplinirea nevoilor care nu pot fi îndeplinite de partenerul primar, evitarea „sufocării” partenerului primar prin așteptarea ca acesta să îndeplinească toate nevoile. Această abordare duce la  un efect aditiv, mai exact la o calitate îmbunătățită a tuturor relațiilor în care se angajează individul.
• Varietatea activităților non-sexuale – oportunitatea de afecțiune fizică non-sexuală; interacțiuni sociale; experiențe noi și variate. Evitarea dyadic withdrawal – fenomen care apare frecvent atunci când cineva începe o nouă relație romantică și care presupune a petrece din ce în ce mai mult timp cu partenerul, în detrimentul prietenilor sau al altor relații sociale.

Creștere și dezvoltare personală – sentimentul de libertate, autonomie; rezistență față de idealurile culturale (căsătorie monogamă heterosexuală).

Mit: relațiile non-monogame sunt promiscue și riscante

O credință populară este că persoanele implicate în relații non-monogame sunt mai susceptibile să transmită infecții cu transmitere sexuală (ITS) și că monogamia oferă o plasă de siguranță. Totuși, studiile contrazic această idee.

Conform literaturii de specialitate, peste 25% din persoanele în relații monogame raportează că au înșelat. În contrast, practicile sexuale sigure (de exemplu, folosirea prezervativului, testarea periodică) par să fie prioritare în relațiile non-monogame, unde 91% dintre acestea au reguli explicite privind sexul protejat. Persoanele în relații non-monogame tind să aibă practici mai sigure comparativ cu cele aflate în relații monogame care înșeală. De asemenea, ratele de diagnostic cu ITS sunt similare între cele două categorii.

Stiluri de atașament și relații non-monogame

Stilurile de atașament joacă un rol semnificativ în modul în care indivizii percep și se angajează în relații non-monogame. 

Persoanele cu un stil de atașament evitant tind să aibă atitudini pozitive și o dorință relativ crescută de a se angaja în relații cu mai mulți parteneri, deoarece acestea le oferă posibilitatea de a rămâne distanți față de parteneri atât fizic, cât și psihologic. Cu toate acestea, această atitudine nu se traduce neapărat în comportament propriu-zis: persoanele cu atașament evitant vor alege, în continuare, să se angajeze în relații monogame, alegere cel mai probabil influențată puternic de normele culturale. Pe de altă parte, persoanele cu un stil de atașament anxios manifestă atitudini negative față de relațiile non-monogame, deoarece astfel de relații pot exacerba sentimentele de gelozie.

Comparativ cu persoanele în relații monogame, cei aflați în relații non-monogame prezintă niveluri mai reduse de evitare și niveluri similare de anxietate. În general, persoanele implicate în relații non-monogame tind să aibă un stil de atașament mai degrabă securizant.

Aici se încheie seria de articole despre diversitatea relațiilor romantice. De la monogamie, la poliamorie, relații deschise și variantele hibride între monogamie și non-monogamie, fiecare model pune accent pe comunicare deschisă a nevoilor, încredere reciprocă și negociere a limitelor. Contrar miturilor răspândite, studiile sugerează că persoanele implicate în relații non-monogame nu doar că gestionează gelozia în mod constructiv, ci experimentează adesea sentimente de compersion și o satisfacție relațională ridicată. Astfel, într-o societate în continuă schimbare și adaptare, este esențial să recunoaștem și să respectăm diversitatea de modalități prin care oamenii își trăiesc și își împart iubirea și intimitatea.