În această serie de articole, vă propunem o incursiune în lumea vastă a relațiilor romantice, în care vom explora diferitele forme pe care acestea le pot îmbrăca, dar și unele credințe populare cu privire la relațiile mai puțin convenționale. Vă invităm într-o călătorie care vă va purta pe drumurile relațiilor binecunoscute, precum cele stabile, de lungă durată sau relațiile pasagere, dar și prin labirintul relațiilor mai neconvenționale, cum sunt cele non-monogame, relațiile deschise sau cele de tip „prieteni cu beneficii”. Înainte de toate, să explorăm ce înseamnă, de fapt, iubirea.
What is love? Baby, don’t hurt me!
“Love is a temporary madness. It erupts like an earthquake and then subsides. (…) Love is not breathlessness, it is not excitement, it is not the promulgation of promises of eternal passion. That is just being “in love” which any of us can convince ourselves we are. Love itself is what is left over when being in love has burned away, and this is both an art and a fortunate accident.” – Captain Corelli’s Mandolin (Louis de Bernières)
În termeni generali, putem defini iubirea ca fiind un set de cogniții, emoții și comportamente observate în relațiile intime. În ceea ce privește iubirea romantică, Hendrick și Hendrick (2003) fac diferența între două tipuri de iubire: iubirea pasională (passionate love) și iubirea-parteneriat (companionate love). Aceste două tipuri de iubire se completează și evoluează, contribuind la dezvoltarea unei relații de durată.
Iubirea pasională se caracterizează printr-o preocupare obsesivă față de cealaltă persoană, idealizând-o și ignorându-i sau nerecunoscându-i defectele. Aceasta include o atracție sexuală intensă și senzații puternice de extaz și fluturi în stomac. Cu toate acestea, iubirea pasională are o durată relativ scurtă, de câteva săptămâni sau luni – așa-numitul „honeymoon phase”, și nu garantează neapărat succesul relației pe termen lung.
Pe de altă parte, iubirea-parteneriat este mult mai puțin intensă și se bazează pe atașament și angajament. Aceasta apare la 6-30 de luni de la debutul relației, perioadă în care defectele partenerului sunt conștientizate și tolerate. În această etapă, partenerii dezvoltă dorința de a depăși obstacolele împreună. Deși frecvența actelor sexuale poate fi mai redusă decât în etapa de iubire pasională, nivelurile crescute de încredere și grijă față de nevoile celuilalt pot îmbunătăți comunicarea și satisfacția sexuală.
Teoria Triangulară a iubirii
Propusă de Robert Sternberg în 1986, această teorie descrie iubirea ca fiind formată din trei componente esențiale: pasiune, intimitate și angajament. În timp ce pasiunea reprezintă dimensiunea motivațională și include atracția fizică și dorința sexuală, intimitatea constituie dimensiunea emoțională și se referă la apropierea și conectarea profundă dintre parteneri, iar angajamentul este dimensiunea cognitivă și implică decizia conștientă de a menține și a investi în relație pe termen lung.
Atunci când aceste trei elemente coexistă simultan într-o relație, se ajunge la ceea ce Sternberg numește „consummate love” – o iubire desăvârșită. Acest tip de iubire este considerat ideal, deoarece îmbină atracția fizică intensă cu o legătură emoțională profundă și un angajament puternic de a rămâne împreună, creând o relație echilibrată și satisfăcătoare.
Desigur, nu în toate relațiile există toate cele 3 elemente menționate anterior sau, dacă există, ele există în proporții diferite. Astfel, pot exista diferite dinamici relaționale:
Universalitatea Teoriei Triangulare a Iubirii a fost confirmată printr-un studiu realizat de Sorokowski și colaboratorii săi în 2020, implicând peste 7000 de participanți din 25 de țări de pe toate continentele locuite. Rezultatele acestui studiu au arătat că cele trei componente ale iubirii – pasiunea, intimitatea și angajamentul – sunt prezente în relațiile romantice la nivel global. Pasiunea a fost corelată pozitiv cu durata scurtă a relației, indicând faptul că atracția fizică intensă și dorința sexuală sunt mai proeminente în etapele incipiente ale relațiilor. În contrast, angajamentul a avut o corelație pozitivă cu durata lungă a relației, subliniind importanța deciziei conștiente de a menține relația pentru stabilitatea pe termen lung. Deși diferențele dintre aceste corelații sunt semnificative din punct de vedere statistic, valorile absolute nu diferă puternic, sugerând că aceste componente fundamentale ale iubirii sunt constante în diverse culturi și contexte.
Should I stay or should I go? Angajamentul în relații
Angajamentul și iubirea sunt similare și apar frecvent împreună, însă ele pot exista și în mod independent. Modelul Investițional, dezvoltat de Rusbult, Martz, și Agnew în 1998, oferă o explicație a motivelor pentru care oamenii rămân în relații, fie ele bune sau rele. Conform acestui model, angajamentul unei persoane într-o relație este influențat de trei factori principali:
- Satisfacția: Aceasta reprezintă evaluarea subiectivă a relației, bazată pe raportul dintre aspectele pozitive și negative. O persoană își compară relația curentă cu relațiile anterioare și cu relațiile prietenilor pentru a determina nivelul de satisfacție.
- Calitatea alternativelor: Acest factor implică evaluarea dezirabilității altor potențiali parteneri. Persoana compară ce are în prezent cu ceea ce ar putea avea într-o altă relație.
- Investițiile: Acestea sunt resursele care ar fi pierdute dacă relația s-ar încheia. Investițiile pot include obiecte materiale, bani, amintiri, timp, efort, custodia copiilor și cercul de prieteni comun.
Angajamentul este cel mai puternic atunci când există o satisfacție ridicată în relație, alternativele percepute sunt puține și de calitate inferioară, iar investițiile în relație sunt semnificative (Le & Agnew, 2003). Astfel, chiar și în absența unei iubiri intense, angajamentul poate menține o relație datorită acestor factori. Astfel, Modelul Investițional explică de ce oamenii aleg să rămână în relații, punând în balanță satisfacția personală, oportunitățile alternative și pierderile potențiale.
În acest articol, am parcurs conceptele fundamentale ale iubirii și angajamentului, în lumina teoriilor psihologice moderne, înțelegând cum acestea formează baza relațiilor de durată și a satisfacției emoționale. Vă invităm să parcurgeți și următorul articol, în care vom explora relațiile pasagere și cele de tip „friends with benefits”, dar și câteva credințe populare cu privire la persoanele care nu se află într-o relație romantică.