Poate va suna a clișeu, dar asta mă face fericită. Îmi place să spun că am trăit în viața asta cât pentru o mie și că am acumulat ceva experiență de viață care m-a format în omul care sunt astăzi. Am încercat să trăiesc fără regrete și să învăț din toate experiențele, mai ales din cele mai puțin plăcute căci acelea sunt adevăratele lecții de viață…

Fotografia a făcut oarecum parte din viața mea întotdeauna. Am crescut în preajma bunicului meu care fotografia pe film, cu aparate rusești, și prima mea amintire legată de fotografie are legătură cu el. Fotograf amator și autodidact, transforma ocazional unica baie din casă în cameră obscură. Mi se părea că stătea cu orele acolo și când ieșea atârna filme la uscat în toată casa. Fotografia deseori elevi de la școala unde preda ca învățător, iar pe holurile școlii erau expuse toate portretele făcute de el.

Îmi amintesc cu drag prima dată când m-a luat cu el în camera obscură și am văzut prima imagine materializându-se pe hârtia scufundată în tăvița cu soluție. Pentru mine, copil fiind, lucrul acela a fost magie curată.

Cu toate acestea, prima dată mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie prin facultate.

Îmi cumparam toate numerele Photo Magazine și devoram cu pasiune fiecare pagină, încercând să învăț cât mai multe. Pe atunci nu erau atâtea resurse online așa că revistele astea erau aur curat pentru mine.

Apoi am făcut o pauză mare, căci vorba aia, viața se întâmplă și probabil erau necesare alte experiențe de viață pentru a-mi da seama care este calea pe care vreau să merg sau poate pentru a-mi reconsidera prioritățile. Am revenit spre artă în încercarea de a-mi cultiva răbdarea, de a pune pe pauză puțin tumultul vieții cotidiene. Pictura și fotografia au revenit în viața mea și sufletul a început să se vindece.

M-am reapucat serios de treabă de vreo 7 ani. Am făcut un curs foto, câteva workshop-uri, câteva webinarii, cărți de specialitate, articole online și multe multe ședințe foto între timp. Cred că încă mai am drum lung de parcurs. Ca în orice domeniu, este un proces continuu de învățare. Mi-am dat seama că îmi place să învăț și că îmi plac poveștile, îmi plac oamenii și vreau să văd latura bună a tuturor.

Simt că fac ceva important oferindu-le oamenilor amintiri prețioase despre ziua de azi. Amintirile se estompează în timp, iar o imagine are puterea de a te transporta în timp exact în locul acela, să retrăiești aceeași emoție, să-ți bucure sufletul. De-asta fac ceea ce fac – pentru că fiecare avem o poveste de spus, pentru că viața e formată din amintiri mici sau mari, deopotrivă importante, de care cineva trebuie să aibă grijă – în cazul meu, grija se transmite prin arta fotografiei.

Photo by Howard Bouchevereau on Unsplash