Cum funcționează educația sexuală comprehensivă. Dovezi și direcții de cercetare

Cum funcționează educația sexuală comprehensivă. Dovezi și direcții de cercetare

Distribuie articolul pe canalele de social media

De ce avem nevoie de educație sexuală?

În anul 1994, la Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea, România și alte 178 de țări decid că, până în anul 2015, vor depune eforturi pentru a face accesibilă sănătatea reproductivă prin consiliere, informare, educație, comunicare și servicii (UNFPA, 1994).

Cu toate acestea, în prezent, România se află printre țările Uniunii Europene cu cele mai îngrijorătoare statistici din sfera sănătății reproductive și sexuale. În 2019, România se clasa pe locul 2 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește rata nașterilor la fetele minore, aceasta fiind triplă față de media UE (UNICEF, 2021). Una dintre cauze este faptul că „politica de educație pentru sănătate în școli este, în prezent, opțională și are deficiențe în ceea ce privește furnizarea de informații care să asigure un comportament sexual fără risc și prevenirea sarcinii în adolescență”.

Cum a ajuns România în această situație? Sarcinile la adolescente sunt adesea percepute ca fiind „doar” o statistică șocantă, ceva ce „nu mi se poate întâmpla mie”. Totuși, putem observa în fiecare zi, în jurul nostru, normele socio-culturale și atitudinile care promovează inegalitatea de gen și practicile nesănătoase în contextul relațiilor. Conform Eurobarometrului Special 449 (Uniunea Europeană, 2016), românii sunt de acord cu faptul că actele sexuale neconsimțite pot fi justificate în mai multe situații (starea de ebrietate sau consumul de substanțe, purtarea hainelor „provocatoare”, absența unui „nu” explicit sau a opunerii). Astfel, România se află pe locul 2 în UE în ceea ce privește convingerea că unele comportamente de control al partenerului (interzicerea contactului cu familia și apropiații, confiscarea telefonului mobil sau a documentelor oficiale) ar trebui acceptate de lege. De asemenea, 20% dintre români consideră că forțarea partenerului să întrețină acte sexuale ar trebui să fie legală.

Cu ce ne ajută educația sexuală?

Multiple analize sistematice și metaanalize ne arată că programele de educație sexuală sunt una dintre soluțiile care pot fi implementate pentru a reduce problemele menționate anterior (Garzón-Orjuela et al., 2020). Educația sexuală este eficientă atât în promovarea practicilor sexuale sigure, precum utilizarea prezervativelor (von Sadovszky, Draudt, & Boch, 2014), cât și în creșterea stării de bine psihologice, deoarece contribuie la reducerea homofobiei și a bullyingului homofobic, îmbunătățesc cunoștințele și abilitățile necesare pentru a avea relații sănătoase și dezvoltă abilitățile care pot preveni abuzul sexual (Goldfarb & Lieberman, 2020).

În România, educația sexuală este privită cu reticență de către multe persoane. Acest lucru se reflectă mai ales în lipsa unei legislații clare cu privire la desfășurarea educației sexuale în școli și, prin urmare, în lipsa studiilor cu privire la efectele acestor intervenții.

Cum arată un program de educație sexuală eficient?

Conform ghidurilor internaționale de implementare a programelor de educație sexuală  (U.N. Women & UNICEF, 2018), 3 componente sunt necesare pentru un program de educație sexuală eficient: cunoștințe, atitudini și abilități. În timp ce cunoștințele despre diferite domenii ale sexualității constituie o bază teoretică esențială pentru participanții la astfel de programe, atitudinile contribuie la înțelegerea propriei persoane, a propriei sexualități și a lumii. În plus, abilitățile (comunicare, refuz, luare de decizii, manifestarea empatiei, reducerea stigmei etc.) sunt cele care le permit tinerilor să aibă inițiativă și să pună în practică ceea ce cunosc la nivel teoretic.

Foarte importantă este și implicarea activă a tinerilor în planificarea programelor de educație sexuală. Participanții (elevii) sunt mai mult decât niște persoane care acumulează informații în mod pasiv. În realitate, ei pot și este recomandat să joace un rol activ în dezvoltarea acestor programe, pentru a le putea oferi intervenții bazate pe nevoile exprimate de ei. Intervențiile de educație sexuală pentru adolescenți trebuie să fie adaptate grupului-țintă, luând în considerare factorii socio-culturali – de exemplu, adaptarea la generația adolescenților din prezent presupune utilizarea instrumentelor digitale și a metodelor non-formale în procesul de predare (Garzón-Orjuela et al., 2020).

Programul de educație sexuală desfășurat

Povestea colegei noastre, Ștefana, începe în primăvara anului 2021, când, în cadrul cursului de Consiliere pentru sănătatea sexuală din cadrul facultății, realizează un plan de ateliere pe tema educației sexuale, utilizând metode din educația non-formală și adresându-se adolescenților. Astfel, învățarea despre subiecte precum infecțiile cu transmitere sexuală, contracepție, relații sănătoase și consimțământ nu ar fi avut loc prin simple prelegeri, ci prin jocuri, lucru în echipă și cu ajutorul instrumentelor digitale.

În urma feedbackului pozitiv primit din partea cadrelor didactice și a colegilor și a încurajării de a nu „ține în sertar” ideea acestui proiect, colega noastră acceptă provocarea de a încerca să implementeze atelierele propuse. Cu ajutorul asociației studențești din care face parte Ștefana, în septembrie 2021 ia naștere proiectul „Bunăstare pentru tineri & Stil de viață sănătos”, finanțat prin programul Corpul European de Solidaritate al Comisiei Europene, cu scopul de a oferi ateliere educaționale gratuite pentru liceeni și studenți în domenii precum sănătatea fizică, sănătatea mentală și emoțională și, bineînțeles, educația sexuală și relațională. Acest cadru i-a oferit colegei noastre posibilitatea de a efectua un studiu cu privire la eficiența programelor de educație sexuală asupra cunoștințelor, atitudinilor, intențiilor comportamentale și comportamentelor propriu-zise ale adolescenților, pe care l-a prezentat în cadrul lucrării de disertație.

Pentru a urma recomandările ghidurilor internaționale de implementare a programelor de educație sexuală, s-a decis ca proiectul să constea în 3 etape: o etapă introductivă, în care se va efectua analiza de nevoi și grupul-țintă va fi implicat direct în alegerea temelor abordate, și 2 etape de aprofundare a subiectelor alese. 

În cadrul primului atelier (etapa 1), am dezbătut cu liceenii diferite mituri legate de relații și practici sexuale („Este în regulă ca băiatul să își înlăture prezervativul fără a-și anunța partenerul / partenera”) și i-am rugat să scrie pe sticky notes cum arată pentru ei ora de educație sexuală ideală și ce și-ar dori să afle. În urma acestei analize de nevoi, au rezultat 4 teme dominante: (1) Boli cu transmitere sexuală, (2) Contracepție, (3) Sex și emoții, respectiv (4) Relațiile de cuplu sau sexuale.

Etapele 2 și 3 au constat în câte un atelier cu durata de 2 ore, fiind abordate câte 2 teme în fiecare etapă. Astfel, participanții au învățat despre simptomele, tratarea și prevenția diferitelor boli cu transmitere sexuală, au aflat informații despre aproximativ 15 metode contraceptive diferite, au explorat sursele emoțiilor lor cu privire la sex/viață sexuală și au învățat să identifice semnele unei relații romantice nesănătoase, dar și ce pot face pentru a-și îmbunătăți relațiile.

Înainte de etapa 2 și la o lună după încheierea etapei 3, participanții au completat un chestionar anonim care evalua cunoștințele, atitudinile, intențiile (de a face sex, de a utiliza prezervativ și de a evita sexul ocazional) și comportamentele (utilizarea prezervativelor). Cei 22 de adolescenți incluși în analiză au participat fie la un singur atelier, fie la amândouă. Analizând separat cele 2 grupuri (o participare versus 2 participări), am observat că au existat modificări semnificative doar în cazul grupului care a luat parte la întreaga intervenție. Modificările observate au fost îmbunătățirea cunoștințelor și dobândirea unor atitudini mai favorabile față de folosirea contracepției.

Ce putem face mai bine? Discuții și recomandări

Promovarea acestui program de educație sexuală s-a realizat cu ajutorul rețelelor sociale, prin contactarea directă a elevilor și profesorilor, dar și printr-un parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Cluj. Cu toate acestea, deși au aflat despre program peste 500 de persoane, doar 29 de elevi au ales să se înscrie, dintre care 22 au fost incluși în analiza finală.

Adolescenții: între „știu deja tot” și „vreau să aflu mai mult”

O posibilă explicație a discrepanței dintre numărul de persoane contactate și numărul celor incluși în studiu este vârsta grupului-țintă. La liceu, este posibil să fie prea târziu să se înceapă predarea noțiunilor de educație sexuală, deoarece participanții au depășit deja etapa pubertății și unii dintre ei și-au început deja viața sexuală. În acest caz, este posibil să li se pară inutil să participe la un curs de educație sexuală – practica poate părea mai atractivă decât teoria, iar răspunsul la orice nelămurire este la un click distanță. Această presupunere este susținută de ghidurile internaționale de educație sexuală comprehensivă, care recomandă începerea discuțiilor despre aceste subiecte încă de la vârsta preșcolară sau vârsta școlară mică (5-8 ani) (UNESCO, 2016).

Cu toate acestea, în cadrul atelierelor desfășurate pentru realizarea acestei cercetări, elevii au manifestat deschidere, implicare și curiozitate. Acest lucru este de așteptat, deoarece aspectele discutate au o relevanță crescută pentru unele situații cu care încep să se confrunte în perioada liceului sau chiar mai devreme. De asemenea, se recomandă și continuarea utilizării metodelor educaționale non-formale (lucru în echipe, învățare prin explorare, dezbateri, instrumente digitale), deoarece, prin noutatea lor și prin devierea de la metodele tradiționale, au produs entuziasm în rândul elevilor.

Părinții și profesorii: rol-cheie în procesul educațional

O altă explicație a numărului redus de participanți poate fi reticența adulților – unii profesori au refuzat desfășurarea programului de educație sexuală în școlile lor, invocând teama de reacțiile părinților. Faptul că acest subiect rămâne, în continuare, un tabu se reflectă și în limbajul adulților cu putere de decizie cu care am interacționat, unii dintre ei ocolind cuvântul „sex” și derivatele acestuia. Teama față de reacțiile părinților este un factor care, probabil, a influențat nu numai refuzul profesorilor de a permite desfășurarea atelierelor în școlile lor, ci și decizia elevilor de a (nu) se înscrie.

O recomandare în acest sens este o comunicare transparentă, care să prezinte dovezi științifice ale beneficiilor programelor de educație sexuală și relațională. Acestea trebuie adresate mai ales adulților cu putere de decizie (părinți, profesori).

Pe de altă parte, privim cu optimism spre viitorul educației sexuale în România. Deși a existat și reticență, faptul că am primit mesaje de recunoștință și de încurajare din partea părinților și profesorilor cu care am colaborat este o dovadă în plus că obstacolele care stau în calea educației sexuale merită depășite.

Durata intervenției: less is more, dar nu întotdeauna

Rezultatele studiului ne arată că putem obține beneficii chiar și în urma a 2 ateliere cu durata de 2 ore: cunoștințele elevilor despre sex (metode contraceptive, boli cu transmitere sexuală etc.) s-au îmbunătățit, iar atitudinile lor cu privire la anumite aspecte (de exemplu, utilizarea contracepției) au devenit mai favorabile. Am observat și că aceste rezultate nu au apărut în cazul persoanelor care au participat la un singur atelier, ci doar la amândouă. Așadar, deși intervențiile de scurtă durată sunt un mod rapid și ușor de a îmbunătăți cunoștințele, este nevoie ca elevii să beneficieze de educație sexuală comprehensivă pe termen lung. Astfel, obținem un impact pozitiv nu numai la nivel teoretic (cunoștințe), ci și la nivel practic, prin modificarea atitudinilor și comportamentelor propriu-zise. După cum ne sugerează și ghidurile internaționale, în cadrul cursurilor de educație sexuală, temele trebuie să fie abordare și reabordate în diferitele etape de dezvoltare, adaptând conținutul și metodele la vârsta elevilor.

Educație sexuală și tradiții – le putem avea pe amândouă?

Aspectul socio-cultural este esențial atunci când dezvoltăm programe de educație sexuală. Succesul este cel mai probabil atunci când comunitatea este de acord și alege să își schimbe propriile tradiții – programele bazate pe promovarea unor principii care contrazic „învățăturile tradiționale” fără a încerca să atingă un anumit nivel de acceptare și consens din partea comunității vor eșua (WHO, 2010). De aceea, în cazul României, perspectivele tradiționale sunt, adesea, un obstacol în abordarea subiectelor precum plăcerea, deoarece încă ne confruntăm cu probleme precum discriminarea pe bază de sex, orientare sexuală, identitate de gen; justificarea violului și blamarea victimei; stigmatizarea relațiilor care nu sunt heterosexuale și monogame. În acest sens, se recomandă combaterea miturilor cu privire la programele de educație sexuală, de exemplu, acela că scopul lor este de a-i convinge pe elevi să adopte anumite orientări sau practici sexuale.

Concluzii

Studiul pe care l-am desfășurat a investigat măsura în care programele de educație sexuală și relațională, implementate prin metode non-formale, pot aduce beneficii în ceea ce privește cunoștințele, atitudinile și comportamentele adolescenților. Rezultatele obținute în cadrul acestui grup ne sugerează că putem obține beneficii chiar și prin intermediul unor intervenții de scurtă durată. Cu toate acestea, elevii de toate vârstele de ar trebui să aibă acces la educație sexuală comprehensivă în cadrul școlii, așa cum au acces la educație civică sau financiară. În ceea ce privește implicațiile studiului, printre acestea se numără nevoia de a le oferi tinerilor un rol activ în desfășurarea acestor programe, prin analiza nevoilor pe care aceștia le au, dar și nevoia unei comunicări transparente cu părinții și profesorii, pentru a facilita accesul elevilor la programe de educație sexuală comprehensivă fundamentate științific.

Bibliografie

  • Advocates for Youth (2022) Rights, Respect, Responsibility: A K-12 Sexuality Education Curriculum, http://3rs.org/3rs-curriculum/about-3rs/.
  • European Union, 2016. Special Eurobarometer 449 – November 2016: Gender-based violence Report. European Commission, Directorate-General for Communication, ISBN 978-92-79-62608-1
  • Gadd, M., & Hinchliffe, J. (2007). Jiwsi: A pick’n’mix of sex and relationships education activities. London: FPA. 
  • Garzón-Orjuela, N., Samacá-Samacá, D., Moreno-Chaparro, J., Ballesteros-Cabrera, M. D. P., & Eslava-Schmalbach, J. (2021). Effectiveness of sex education interventions in adolescents: An overview. Comprehensive child and adolescent nursing, 44(1), 15-48.
  • Goldfarb, E. S., & Lieberman, L. D. (2021). Three decades of research: The case for comprehensive sex education. Journal of Adolescent Health, 68(1), 13-27.
  1. N. Women , & UNICEF. (2018). International technical guidance on sexuality education: an evidence-informed approach. UNESCO Publishing.
  • UNESCO (2016). Review of the Evidence on Sexuality Education. Report to inform the update of the UNESCO International Technical Guidance on Sexuality Education; prepared by Paul Montgomery and Wendy Knerr, University of Oxford Centre for Evidence-Based Intervention. Paris, UNESCO 
  • UNFPA (1994). Programme of action of the International Conference on Population and Development, https://www.unfpa.org/sites/default/files/event-pdf/PoA_en.pdf
  • UNICEF (2021). Sarcina la adolescente în România. Raport. Ianuarie 2021. https://www.unicef.org/romania/ro/rapoarte/sarcina-la-adolescente-în-românia
  • von Sadovszky, V., Draudt, B., & Boch, S. (2014). A systematic review of reviews of behavioral interventions to promote condom use. Worldviews on Evidence-Based Nursing, 11(2), 107–117.
  • World Health Organization. (2010). Developing sexual health programmes: a framework for action (No. WHO/RHR/HRP/10.22). World Health Organization.